Capitolul 02

Rose POV

Drumul catre Curte a fost destul de ciudat. Nimeni nu a vorbit pe tot parcursul zborului si nu mi-am mai putut tine gura inchisa cand am aterizat.

“Daca nu sunt de acord cu pregatirea moroiilor?”

Lissa s-a intors spre mine si s-a uitat la mine lung. Avea acea fata impenetrabila si nimic nu o putea opri. Incepeam sa ma tem de ce va face. Apoi a zis ceea ce ma temeam cel mai mult ca va zice.

“Voi face tot ce imi sta in putinta sa ii conving. TOT”

“Lis, nu poti sa-i obligi sa se antreneza.” am spus eu dezamagita.

“Ba da pot.” a spus ea hotarata”Rose nu intelegi? Daca nu fac asta vor muri prea multi si nu pot permite asa ceva. Am jurat sa-i protejez pe moroi si pe dhampiri. Si asta o sa fac. Cu sau fara voia lor.”

Dupa ce a terminat, a iesit si s-a dus spre camera ei. Nici nu observasem ca ajunsesem sau ca masina se oprise.

Era clar nu era cale de intoarcere. Daca cei din consiliu nu ii acceptau propunerea urmau sa o faca dupa ce Lissa termina cu ei.

Am vazut soferul, Collin, uitandu-se ingrijorat in urma Lissei. Moroii si dhampirii chiar au ajuns sa-si iubeascaregina. Se vedea in ochii fiecarei persoane de la Curte.

“Nu-ti face griji, Collin. O sa ma asigur eu ca e bine. La urma urmei asta e slujba mea.” am incercat eu sa fac o gluma pentru a mai destinde atmosfera, dar se pare ca am ca esuat incercand.

“Nu cred ca Maiestatea sa are nevoie de un protector acum. Are nevoie de un prieten care sa o intelega .Defapt nu cred ca are nevoie numai de un prieten ci si de putin spatiu.” WOW… si eu care credeam ca nu e asa sufletist.

“Multumesc de sfat. O sa tin cont de el.” am spus recunoscatoare.

“Placerea a fost de partea mea, gardian Hathaway” mi-a raspuns si a plecat.

Ma gandeam sa merg in camera mea, dar stiam ca asta nu-mi va fi de folos asa ca, chiar si spre surpinderea mea, m-am dus la biserica de la Curte. Stiam ca acolo o sa gasesc liniste si pace. Cand am intrat prima persoana care mi-a venit in minte a fost Dimitri. Dimitri… Iubitul meu… Simteam nevoia sa il am aproape,sa ii aud vocea, care ma facea mereu sa tremur, sa-l pot lua in brate si sa-l sarut. Asa toate problemele mele ar fi disparut. Aveam telefonul in mana, iar tot ce imi venea in minte era numarul lui. Nu il mai vazusem de o luna, de cand Lissa si Christian s-au intalnit ultima data. Viata e atat de nedreapta uneori! Insa toate protestele mele au fost intrerupte de soneria telefonului meu. Proasta idee sa iti lasi telefonul deschis in biserica! Era un mesaj de la Lissa:

 

Conferinta are loc intr-o ora. Am nevoie sa fii langa mine chiar daca nu esti de acord cu ceea ce voi face in cazul in care cei din consiliu nu accepta propunerea mea.Te astept in fata camerei mele ~ Lissa

 

Stiam ca nu o pot lasa singura, asa ca m-am ridicat de pe banca si am pornit spre camera ei. La iesire din biserica, cand mi-am ridicat capul din pamant, am crezut ca o sa lesin. In fata mea, pe aleea care duce la biserica erau Mia si Adrian. Sa nu ma intelegeti gresit, nu ma deranja ca ii vad impreuna, nici nu ar fi fost ceva nou, insa ei se tineau de mana si pareau fericiti. Sunt plecata o luna si lumea se intoarce cu fundul in sus. Insa socul meu nu a fost nici pe departe la fel de mare ca al Miei cand m-a vazut. Parca vazuse un mort… ea insasi incepea sa arate ca o persoana decedata.

“Rose, p-pot sa-ti explic.” mi-a spus ea si imi dadeam seama din voce ca se straduieste sa nu aiba vreun atac de panica.

“Chiar crezi?!” i-am raspuns pe un ton ironic si enervat, care m-a surpins si pe mine. Nu eram geloasa, doar ca nu ma asteptam la asa ceva. Fara sa le dau timp sa reactioneze am trecut pe langa ei cat de repede am putut si nu m-am mai uitat inapoi.