Capitolul 11

Rose POV

 

“Aici aveti cartea pe care ati cerut-o, doamna.” i-am spus femeii care astepta la rand pentru a-si primi comanda. Lucram deja la librarie de trei saptamani si totul mergea foarte bine.

 
“Buna dimineata, raza de soare.” a zis o voce din spatele meu. Nici nu trebuia sa ma intorc ca sa imi dau seama cine era: Ryan, colegul meu de munca, care aparent a facut o pasiune pentru mine de cand am inceput sa lucrez aici. Era un tip foarte sexy, sa nu ma intelegeti gresit – avea un corp de atlet care te facea sa salivezi de fiecare data cand il vedeai, un par de culoarea mierii, niste ochi in care puteai sa te scufunzi fara sa iti doresti sa mai iesi si o voce senzuala care iti provoca fiori pe sub piele – dar era ceva care ma retinea. Nu stiu cum as putea explica, insa nici un barbat nu ma atragea. Oricat de frumos ar fi fost nu simteam nimic special. Era ca si cand inima mea era in alta parte. Intrebarea care ma intriga era: unde?

 
“Buna, Ryan.” i-am zis cand m-am intors. Imi venea sa-mi trag palme. De ce nu pot sa il plac?

 
“Ai vreun plan dupa ce terminam tura?” m-a intrebat si un zambet care anunta pericolul – in sensul bun al cuvantului – i-a aparut in coltul gurii.

 
“Depinde de ceea ce ai sa imi propui.” am raspuns zambind. E adevarat, nu imi placea de el ca un potential iubit, dar nu strica sa flirtez. In plus trebuia sa ma arat interesata de cineva pentru ca altfel lumea ar fi crezut ca sunt vreo ciudata. Nu sunt departe de adevar. Mi-a soptit o voce sacaitoare in capul meu. Grozav! Acum incep sa aud voici. Asta imi mai lipsea!

 
“Hmm… ce zici de o cina?” Dar cand a vazut ca mi-a disparut zamvetul si ca ma uit urat la el a cazut pe ganduri “Sau nu. Ce ai zice daca am merge la o plimbare?”

 
Chiar ai nevoie de aer Rosalie. Mai ales daca incepi sa auzi voci.

 
“Bine.” i-am zis si am simtit cu un zambet mi se intinde pe toata fata impotriva vointei mele. De la un timp se pare ca sentimentele mele si corpul meu actionau total opus… de parca sufletul meu avea acces la niste informatii pe care eu nu le puteam afla. Pana la sfarsitul turei si la plimbarea cu Ryan trebuia totusi sa aranjez cartile de pe rafturi. Cand am ajuns insa la romanele western ceva mi-a atras atentia si am inceput sa rasfoiesc una din carti. De ce naiba eram eu interesata de romanele western? Nu imi amintesc sa imi fi placut vreodata. Da, buna treaba Rosalie sa pui asta pe treaba memoriei tale, care apropo functioneaza foarte bine. Am auzit iar vocea aceea sacaitoare din capul meu. Am lasat cartea jos si am continuat sa aranjez carti pana la terminarea turei de lucru.

 
“Pregatita sa te aventurezi in noapte, mademoiselle?” m-a intrebat Ryan luandu-ma de brat dupa ce am inchis libraria si am inceput sa ne indreptam spre Parcul Central.

 
“Mai pregatita de atat nu o sa fiu niciodata.” i-am raspuns printre hohote de ras. Totul parea atat de perfect incat atunci cand am oftat de usurare ca in sfarsit aveam un moment de relaxare pe ziua de azi Ryan s-a incruntat crezand ca am patit ceva.

 
“Te simti bine, Rosalie?”

 
Nu i-am raspuns, ci doar am incuviintat din cap. Cand am ajuns in parc totul era minunat, iar apa lacului de un albastru cristalin in care se oglindea luna te indemna sa te arunci in ea. M-am asezat pe iarba neteda si m-am intins pe spate dornica sa raman asa pentru totdeauna, sa uit de toate grijile si sa nu imi mai pese de nimic.
“E frumos nu-i asa? Cerul, luna, stelele” mi-a zis el asezandu-se langa mine si prinzandu-ma de mana. Ceva din gestul lui m-a facut sa ma trezesc la realitate. M-am ridicat brusc, luandu-l prin surprindere, si l-am privit in ochi: “Imi pare rau Ryan. Esti un tip foarte dragut si majoritatea femeilor s-ar simti flatate sa le acorzi atentia pe care mi-o acorzi mie, dar eu nu sunt pur si simplu persoana potrivita pentru tine.” Stiu ca suna ca o replica ieftina dintr-un film, dar exact asa simteam. “Chiar imi pare rau ca nu pot sa-ti impartasesc sentimentele si sper sa gasesti pe cineva care sa te iubeasca cu adevarat.” Si pana sa mai poata spune ceva am luat-o la fuga si am simtit cum lacrimi incep sa imi curga pe fata.

Mda, viata mea era un dezastru de zile mari.

Advertisements

3 thoughts on “Capitolul 11

  1. crina says:

    mersii mult….mi-ati facut un cadou excelent…….rose imi pare rau ptr tne…sper ca postati repede urmatorul capitol…scz dak e sec comentariul dar nu prea am timp…UN AN NOU IMBELSUGAT!!!

  2. crina says:

    inca un capitol????????????anul asta e din ce in ce mai bun:d….sper ca va fi si ceva actiune…poate apare si dimitri….de abia astept…postati-l mai repede va rog:x

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s