Capitolul 03

Rose POV

“Lissa nu o sa-ti vina sa crezi ce am vazut!” stiam ca trebuie sa o astept in fata camerei ei, dar nu ma puteam abtine. Trebuia sa ii spun cuiva ce mi s-a intamplat asa ca am intrat fara macar sa bat lausa. “Stiai ca Mia si Adrian sunt impreuna? E strigator la cer ca nu mi-au spus.”

“Rose…”

“Stiu ca Mia nu este cea mai apropiata prietena a mea, dar ar fi trebuit sa dea macar un telefon si sa imi spuna.” i-am zis in timp ce ma invarteam in mijlocul camerei, prin fata Lissei atat de repede ca incepusem deja sa ametesc.

“Rose…”

“Iar Adrian… Stiu ca l-am ranit, dar credeam ca am ramas pieteni si ca….”

“ROSE!” s-a auzit deodata glasul Lissei care m-a intrerupt din turuiala, iar atunci mi-am dat seama ca ma striga de cateva minute. M-am oprit din mers si m-am holbat la ea nevenindu-mi sa cred ca a tipat la mine. Nu ca ar fi fost prima data, dar asta insemna ca e de rau, foarte rau. “Nu esti singura care are probleme. Chiar crezi ca faptul ca Mia si Adriannu ti-au spus despre relatia lor este mai grav decat faptul ca moroii au fost atacati si ucisi, Rose? Te comporti ca un copil razgaiat care a aflat ca altcineva i-a luat jucaria. Tu i-ai dat papucii luiAdrian in caz ca ai uitat. Ce vroiai sa faca sa ramana singur si nefericit toata viata? Chiar nu inteleg de ce esti geloasa?” iar cand s-a oprit din vorbit de abia mai putea sa respire. Nici macar nu si-a dat seama ca nu respira in timp ce vorbea.

Nu mai stiam ce sa zic. Nu sunt geloasa! voiam sa tip, dar cuvintele parca mi-au ramas blocate in gat. Tot ce am reusit sa spun a fost un “Imi pare rau” de abia auzit. Lasand la o parte gandurile despre tradarea celor doi, m-am concentrate asupra prietenei mele care parea foarte stresata. Lissa imi trimisese un mesaj ca are nevoie de sprijinul meu nu ca are nevoie de mine ca sa ii aduc si mai multe probleme. “Liss, esti in regula? Crezi ca esti pregatita sa infrunti consiliul?”

“Nu, Rose, nu cred ca sunt pregatita. Dar am vreo alegere? Trebuie sa merg acolo si sa ii infrunt pe toti. Tare as vrea sa fie Christian aici.”

Nu esti singura care ii duce dorul iubitului ei, aveam de gand sa ii zic, dar ceva din expresia de pe fata ei m-a facut sa ma opresc. Concentreaza-te, Rose! m-am certat singura in gand. Trebuia sa imi mentin mintea limpede si gandurile cu privire la Dimitri departe de mine.

“Cred ca ar fi mai bine sa mergem. Daca mai raman mult in camera asta simt ca o sa inebunesc.” a zis Lissa, smulgandu-ma din gandurile mele.

Am iesit din camera si ne indreptam spre sala unde avea loc intrunirea consiliului si, desi nu mai aveam acea legatura cu Lissa, puteam sa vad din felul in care isi incordase umerii ca era tensionata si ingrijorata de ceea ce avea sa se intample. Nu vrea sa ii oblige sa faca ceva de nu vor , mi-am dat brusc seama. Dar daca este nevoita o va face, pentru binele tuturor. Drumul catre sala nu ne-a luat mai mult de doua minute, avand in vedere ca atat sala de consiliu cat si apartamentul Lissei se aflau in interiorul Palatului. Cand am intrat in sala s-a lasat brusc linistea. Desi erau si alti gardieni alaturi de Lissa eu eram chiar in dreapta ei.

“Declar sedinta consiliului oficial deschisa” a zis, iar vocea i-a sunat mult mai sigura decat era ea in realitate.

“Maiestate, aici aveti un rapotr cu ceea ce s-a intamplat cu moroii care au fost ucisi. Avem si marturia singurului guardian care a supravietuit.” i-a spus Ariana Lissei, inmanandu-I niste hartii. Dupa ce s-a uitat repede peste ele Lissa a incuviintat.

“Foarte bine. Acum o sa va spun ce am decis pentru a reduce numarul atacurilor in randul moroilor. Intentionez sa introduc o lege conform careia toti moroi sa fie antrenati sa lupte.”

Nici nu a terminat bine de vorbit ca in sala lumea a inceput sa susoteasca. Unii spuneau “A inebunit complet”, altii “Spiritul a facut-o sa delireze. Niciodata nu trebuia ca ea sa fie regina”. Lissa in schimb parea sa nu dea importanta celor din jur. Nu intelegeam de ce a atat de linistita. Chiar nu o enerva sa auda ce zic ceilalti? Se pare ca nu. Normal ca nu o derajeaza, s-a auzit o voce in capul meu. Ea stie ca ei nu au de ales si nu ii pasa de ce spun despre ea.  Fie accepta sa lupte, fie… ei bine, accepta.

One thought on “Capitolul 03

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s