Capitolul 07

Dimitri POV

Totul in jurul meu s-a intunecat. Niciodata in viata mea nu am mai avut senzatia ca inima mea este smulsa din piept si calcata in picioare. “Ce?” am spus cu un glas care ma speria chiar si pe mine. Rose nu putea sa fi fost rapita. Nu puteam trai fara ea. Nu vroiam sa traiesc fara ea. Christian se uita la mine de parca nu m-ar fi recunoscut, iar eu il priveam, dar nu il vedeam. Singurele cuvinte pe care le mai auzeam erau Rose a fost rapita.

“Dimitri ce s-a intamplat?” m-a intrebat Christian ingrijorat ca poate ceva i s-a intamplat Lissei.

“Rose…” cuvintele parca imi ramaneau blocate in gat. Creierul meu se straduia inca sa inteleaga care era situatia. “Cum s-a intamplat?” am reusit sa spun intr-un final.

Insa tacere e tot ce am primit in schimb. Deodata m-a cuprins furia. Cum naiba scapase situatia asa de sub control?

“Dimitri te rog vin-o la curte si o sa discutam atunci. Nu pot sa vorbesc despre subiectul asta la telefon.” a spus si a inchis. Acum ma holbam pur si simplu la telefon.

“Christian eu plec la curte.”

“Nu poti sa pleci asa! Esti gardianul meu.”

“Da, dar Rose e femeia pe care o iubesc. Ce ai face tu daca Lissa ar fi fost rapita?”

“Poftim?” a zis Christian si pe fata i se putea citi uluiala. “Ok. Poti merge, dar vin cu tine.”

“Nu poti. E prea periculos. Si in plus nu vreau sa am responsabilitati pe cap. Singurul lucru la care ma pot gandi acum este la cum sa o salvez pe Rose.”

“Nu imi pasa. O sa te ajut sa o gasesti. Te rog Dimitri, vreau sa fac asta. Vreau sa te ajut.”

Ceva din felul in care ma privea si faptul ca vroiam sa aflu cat mai repede ce s-a intamplat cu Rose cu adevarat m-au facut sa accept.”Bine, dar nu imi sta in cale.” In drum spre curte niciunul dintre noi nu a scos vreo vorba. Cand in sfarsit am ajuns fierbeam de nervi la propriu. Am trantit usa de la sala de consiliu “Ce naiba s-a intamplat? Cum de ai putut sa o lasi pe mana lor?”

Toata sala s-a uitat la mine impietrita. Pentru cateva secunde am avut impresia ca nimeni nu mai respira. Dar in tacerea lasata Lissa a izbucnit ca un vulcan.

“Cum crezi ca ma simt eu? Sa stiu ca e numai vina mea, ca eu am trimis-o sa o gaseasca pe Jill fara sa stiu la ce pericole se expune? Ma simt ingrozitor si daca o sa pateasca ceva, e numai vina mea! Crezi ca nu stiu asta? Dar nu pot sa fac nimic ca sa schimb lucrurile acum. Tot ce pot face e sa incerc sa o salvez!”

“Asculta-ma bine Lissa. Daca Rose pateste ceva o sa iti doresti sa fi avut puterea sa schimbi lucrurile.” Nu era in stilul meu sa amenint, dar eram disperat la gandul ca as putea sa pierd lucrul cel mai de pret din lume. Dupa ce Lissa si eu ne-am calmat, a inceput sa imi spuna ce s-a intamplat cu adevarat si cum a ajuns Rose in mainile… “Strigoii au rapit-o?!” am spus nevenindu-mi sa cred ce auzeam. Am inspirit adanc incercand sa imi potolesc furia. “Ce scria in scrisoarea pe care ai primit-o?” Mi-a intins scrisoarea fara sa mai spuna nimic. Dupa ce am terminat de citit am observat ca toata lumea din sala de consiliu ma privea ca si cum as fi fost pe punctual de a face o criza de nervi. Si sincer nu erau departe de adevar. “Vin cu tine sa o salvam pe Rose.”

“Dimitri nu poti.” a spus Lissa cu o voce firava. “Daca o sa te vada cu mine o sa o omoare.”

“Nu o sa ma vada. Si nu era o intrebare, era o afirmatie. O sa vin cu tine chiar daca iti place sau nu.” Cand am vazut ca dechide gura sa protesteze am interupt-o “Nu ma intereseaza ce argumente ai de gand sa aduci. Nimic nu imi poate schimba decizia. Maine la miezul noptii cand o sa mergi dupa Rose o sa vin cu tine.” Iar apoi am iesit din sala. Maine aveam sa o salvez pe femeia pe care o iubeam si nu aveam voie sa dau gres.

Mi-am petrecut ziua urmatoare antrenandu-ma in sala de antrenamente de la Curte. Cand ceasul de pe perete a aratat ora unsprezece am iesit din sala si m-am dus sa ma pregatesc de lupta. Peste putin timp eram gata si bateam la usa Lissei. Aceasta mi-a deschis si m-a privit surprinsa. “Nu glumeai cand ai spus ca vii cu mine, nu?”

“Nu.” i-am spus pe un ton care sugera ca nu aveam sa mai discut asta inca o data.

Am iesit impreuna din Palat si erau vreo douazeci de gardieni care asteptau la iesire. Nu stiam ca moroii pot deveni mai albi decat erau pana in momentul in care i-am vazut fata Lisse cand i-a zarit pe gardieni. “Ce faceti aici? Stiti ca nu puteti veni cu mine!”

“Ne pare rau Maiestate,” a zis unul dintre gardieni “dar nu va putem lasa singura.”

“Eu sunt regina, iar voi faceti ceea ce va zic. Nu veniti cu mine. Punct.” S-a intors si a inceput sa mearga spre padure, iar eu am urmat-o. Cand am ajuns la intrare in padure mi-a zis ”Trebuie sa te ascunzi. Daca te vad strigoii suntem morti si noi si Rose.” Am dat din cap si m-am despartit de ea.

Eram dupa un desis si aveam o vedere perfecta spre locul in care statea Lissa. Am asteptat ore bune, dar nimeni nu a aparut. Cand am vazut o umbra in dreapta mea am sarit ca ars cu tepusa in mana. “Dimitri calmeaza-te, sunt eu Lissa.” Cand  am vazut cine era am lasat mana in care aveam arma in jos. “Am gasit biletul asta” mi-a zis si mi-a dat un biletel :

Chiar credeti ca suntem idioti? Stiu ca citesti acum acest bilet Belikov si vreau sa stii ca draga ta iubita nu o sa apuce ziua de maine. Poti sa iti iei adio de la ea. Iar tu Vasilisa poti sa incepi sa faci pregatirile pentru inmormantare. Felicitari! Sper ca esti fericita ca tocmai ti-ai condamnat cea mai buna prietana la moarte.

 

 

                                                                                    Condoleante,

                                                                                                Nathan

Advertisements

2 thoughts on “Capitolul 07

  1. crina says:

    tu glumesti?????akum v-ati gandtit sa va opriti???NU E CORECT!!!E una din cele mai bune povesti citite.Faceti urmatorul capitol mai lung shi stiu ca rumatorul va fi din perspectiva lu Rose,dar la sfarsit adugati shi putin din perspectiva lu Dimitri(wow a fost super;n-am crezut ca se va lasa controlat de furie vreodata)
    mai repede cu continuarea…
    bafta la scris!!!

  2. Northman Serenyty says:

    oh! Super! Mi-au placut la nebunie cartile si as fi vrut sa mearga mai departe cu altele dar s-a oprit si citind aici ce ai scris imi starnesti si mai tare curiozitatea la ce o sa urmeze! Felicitari si ma duc sa citesc urmatorul capitol!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s