Capitolul 06

Lissa POV

De ce toate lucrurile rele trebuie sa se intample in acelasi timp? Nu era destul faptul ca eram regina, adica o multime de probleme, acum trebuia sa apara si altele? Viata e nedreapta.

Dupa ce Rose mi-a zis sa plec si sa astept sa imi spuna ea se s-a intamplat am plecat spre camera mea sa ma schimb de hainele pe care a trebuit sa le port pentru intalnirea cu ceilalti membri ai consiliului. Mi-a luat pe mine o pereche de blugi si un tricou. Si apoi m-am trantit in pat si am inceput sa ma gandesc la Christian. Cat de dor imi era de el. Nu il mai vazusem de o luna si ma simteam singura fara el. Am inchis ochii si mi-a aparut in minte imaginea lui: zambetul lui care ma fermeca de fiecare data, parul lui in care atunci cand imi incalceam degetele ma relaxam imediat, buzele lui moi precum catifeaua si dulci precum mierea, si ochii (of ochii aceia!) superbi, albastri care ma invitau parca de fiecare data sa ma pierd in ei. O voce in capul meu imi intrerupea totusi frumoasa imagine: Jill! Trebuie sa o salvezi. E in pericol!

M-am ridicat brusc din pat, am verificat ceasul, iar cand am vazut cat de tarziu e si Rose nu ma sunase am inceput sa-mi fac griji .Am incercat sa o sun, dar avea telefonul inchis. Ce se intampla?

Am auzit o bataie in usa si m-am dus sa o deschid inca uitandu-ma la telefon si rugandu-ma sa sune.

“Maiestate” era Marcus unul dintre gardienii care pazea curtea. Se uita la mine un pic ciudat… ca si cum ii era mila de mine. Mila? De ce ar trebui sa-i fie mila? Am lasat gandul asta la o parte si m-am concentrat. “Trebuie sa vorbesc ceva cu dumneavoastra.”

“Bine. Ce zici daca facem o plimbare si imi spui ce s-a intamplat?”

“Dupa dumneavoastra.” Am iesit din palat si ne indreptam spre curtea bisericii.

“Deci, ce s-a intamplat Marcus? A, si dupa ce termini aici ai putea te rog sa incerci sa ii localizezi pe colegii tai care sunt cu Rose, pentru ca ea nu raspunde la tele…”

“A disparut” m-a intreupt el.

“A ce?!” am intrebat nevenindu-mi sa cred ce aud.

“Am incercat si noi sa ii contactam astazi cand am vazut ca nu se mai intorc si nici Rose, nici cei doi gardieni care o insoteau nu raspundeau. Am trimis o echipa dupa ei, iar cand a ajuns acolo echipa gardienii erau morti, dar Rose nu e de gasit. Insa au gasit asta pe masa.” Era un bilet. L-am luat din mana lui si am inceput sa tremur. Aveam o presimtire ca stiu ce o sa scrie in acel bilet. Asta nu e de bine.

“Va simtiti bine, Maiestate? Nu aratati prea bine.”

“Sunt bine.” Si la fel sper sa fie si Rose.

              Draga mea Vasilisa (sau ar trebui sa-ti spun Maiestate?)

 

Daca citesti aceasta scrisoare inseamna ca gardienii tai si-au gasit pretenii deja. Te rog sa ma scuzi ca nu am curatat mizeria pe care am lasat-o, dar ne cam grabeam. Am doua vesti pentru tine, una buna, iar alta mai putin buna. O vrei pe cea buna prima? Bine. O sa o eliberam pe sora ta pentru ca acum nu ne mai este de folos, iar daca am omora-o te-ai supara si noi nu vrem asta. Vestea rea este ca Rose are de gand sa isi petreaca o mini-vacanta la noi. Urat din partea ei sa nu te invite si pe tine nu? Dar pentru ca sunt un baiat bun o sa te invit eu. Uite cum sta treaba. Ai doua zile la dispozitie sa te gandesti la ce vrei sa faci: daca o salvezi pe Rose sau o lasi sa moara. Cum o salvezi? E foarte simplu. In apropierea curtii este o padure minunata. Mergi acolo peste doua zile la miezul noptii  si noi te vom gasi. Sa nu cumva sa ne pacalesti si sa vii insotita pentru ca atunci scumpa ta prietena moare. Ar fi tragic nu? Cum o lasi sa moara? Este si mai simplu. Nu veni la intalnire si o sa o gasesti cu un glont in cap. Sper ca nu te-am speriat scumpa mea prietena. Viata lui Rose e numai in mainile tale.

P.S. Nu incerca sa ma gasesti  pentru ca te straduestii degeaba. Mai bine te-ai gandi ce bine o sa ne distram impreuna.

 

                                                                                             Cu dragoste,

                                                                                                   Nathan

 

Cand am terminat de citit biletul eram gata sa lesin. Cum am putut sa o las sa mearga acolo doar cu doi gardieni? Ce a fost in mintea mea? Daca pateste ceva nu o sa mi-o iert niciodata.

“Maiestate! Sunteti in regula?” s-a auzit vocea lui Marcus ca un ecou in urechile mele.

“Da-mi telefonul tau.” i-am zis cu un glas soptit. Am format primul numar care mi-a venit in minte. Cand persoana de la celalat capat al telefonului a raspuns nici nu a apucat sa zica ceva “Dimitri, tu si Christian trebuie sa veniti la curte imediat. Rose a fost rapita.”